Într-o lume în care există copii care mor (literalmente) de foame, aruncatul mâncării mi se pare o cruzime… Acesta este şi motivul pentru care privesc orice bucată de brânză ce mi se strică în frigider drept o aroganţă uriaşă, asemănătoare unei palme date cu putere peste obrazul umanităţii.
Exagerez, puţin, evident, dar ceea ce vreau să fac este să subliniez că, pe o planetă cu resurse limitate, este datoria fiecăruia dintre noi de a avea grijă de apă, mâncare, natură şi de tot ce ne înconjoară. Asta dacă nu vrem să lăsăm praf şi pulbere în urmă…
Fidelă convingerilor mele mă străduiesc pe cât posibil să nu cumpăr mai mult decât folosesc (de aceea mă oripilează ce se întâmplă la noi de sărbători) şi încerc să las cât mai puţine alimente să se strice. Un lucru chiar bun, dacă stau bine să mă gândesc, pentru că, în materie de frigider şi mâncare, dorinţa mea de a nu mă transforma într-o arogantă fără seamăn mă determină să-mi folosesc creativitatea la maxim, în încercarea de a găti mâncăruri la fel de simple şi interesante în fiecare zi (sau când am chef de gătit) cu ingredientele pe care le am la îndemână.
Cam la fel s-a întâmplat şi azi dimineaţă când, trezită cu „noaptea-n cap” de Norocel, m-am decis să fac ceva cu ciupercile alea care se cam pregăteau să dea ortul popii.
Şi am făcut.
Rate this recipe
1 People Rated This Recipe
Average Rating
No comments yet.